Daca te intrebi de unde apar superstitii de genul celor trei ceasuri rele de marti, cu siguranta din zile ca asta... Se mai gaseste cineva care sa spuna ca "Ce se intampla o data e posibil sa nu se mai intample si a doua oara, dar ce s-a intamplat de doua ori cu siguranta se va intampla si a treia oara" si ai reteta perfecta pentru crearea unei superstitii.
Culmea e ca pana spre seara nu prea pot spune ca s-a intamplat mare lucru... Adica dimineata nu am reusit (o data in plus!) sa ma trezesc cand trebuie, dar cum nici seful si nici colega de birou nu erau, nici macar nu a observat nimeni...
Dupa lucru trebuia sa merg la cina la fostul coleg de apartament... Stiind ca stau departe au pus cina mai devreme, tocmai ca sa nu trebuiasca sa mai trec pe acasa... Ceea ce s-a dovedit chiar si mai inspirat, pentru ca de la 9 aveam curs de bachata... Ceea ce imi lasa o ora si ceva pentru stat la povesti, cina... Dar bine a zis cine a zis ca socoteala de acasa nu se pune cu cea din targ!
De la statia de metrou pana la apartament aveam de facut 6-7 minute... Mie mi-a luat nici mai mult nici mai putin de 45!!! Halal spirit de orientare! Faza si mai naspa a fost ca in zona respectiva se darama vechile blocuri turn pentru a construi un fel de casute lipite sau mai bine zis apartamente pe verticala, asta insemnand ca sunt o multime de schele si zone de constructii si lipsesc cu desavarsire numele strazilor... Plus parculete si piste de biciclete, ca nu numai ca nu mai stiam nici macar sa ajung inapoi la statia de metrou, dar nici nu puteam suna sa intreb cum sa ajung, pentru ca nu stiam unde sunt... Intr-un final am ajuns, cu blugii uzi pana la genunchi si apa baltindu-mi in papuci... Ca doar daca in alte locuri ninge, pe aici ninsoarea nu e de ajuns, mai trebuie sa avem si ploaie pe deasupra...
Cina a trecut fara sa-mi dau seama cand si iar la drum! Bineinteles ca am ajuns in statia de metrou exact cand pleca si apoi la autobuz la doua minute dupa... &$@!$^(@*! Dar mi-a trecut cand am vazut ca si lectia se intarziase putin si nu am pierdut de fapt nimic... Si ce ma poate face sa uit mai bine de toate relele decat o ora de dans? Iar ultima melodie dansata cu profesorul a fost chiar cireasa de pe tort...
Dar a trecut si asta si iar la drum! Cum vad tramvaiul venind o iau la goana (incercand din rasputeri sa-mi tin echilibrul pe bucatile cu zapada), doar ca sa-mi inchida usa-n nas si sa plece mai departe! Mai astept 10 minute, vine urmatorul... dar care se opreste dupa vreo 5 minute pentru ca doua masini nu si-au gasit sa se ciocneasca decat pe linia de tramvai! AAAAA! Faptul ca scot fum pe nari nu ma ajuta cu nimic, asa ca ma hotarasc sa o iau pe jos pana la urmatorul tramvai, ca doar vatmanul zisese ca o sa dureze ceva timp... Cum nu stiam exact pe unde sunt, am calculat gresit si abia dupa 25 de minute de marsaluit prin frig am ajuns in Leidseplein... de unde (presupun ca ghiciti deja) tramvaiul tocmai plecase... Deja imi simteam degetele de la picioare invinetindu-se...
Intr-un final, cu doar vreo ora intarziere, am ajuns si acasa... Un dus fierbinte si un ceai e tot ce am nevoie! Dar ca sa inchei ziua cum trebuie am reusit sa scap un cercel in chiuveta si dus a fost...
Iar acum astept sa se faca ceaiul... si va povestesc ce zi super am avut ca sa alung toate gandurile rele inainte de culcare... Ideal ar fi fost sa ma mai astepte si cineva care sa ma tina in brate si sa-mi alunge tot frigul din oase, dar na, nu le poti avea pe toate...
Asa ca v-am lasat... Somn usor! Vise placute, ingerii sa va sarute!
Ei, na... C-am ajuns si la dulcegarii... Si chiar nu sunt in dispozitia potrivita...
Noapte buna, somn usor, sapte purici pe-un picior!
Da, asa-i mai bine...
